Pluralul in limba turca

Pentru a exprima un numar de obiecte, persoane, fenomene etc. in limba turca exista doua atribute -lar si -ler, care se unesc direct cu radacina cuvantului.

Deci, in conformitate cu principiul atractiei palatale (cititi despre ce inseamna asta in articolul precedent) daca ultima silaba a unui cuvant contine vocalele -a ı o u, atunci se ataseaza atributul -lar, daca vocalele -e i ö ü, atunci -ler:

a ı o u → lar: masa + lar, kapı + lar, televiziuneon + lar, okul + lar
e i ö ü → ler: çiçek + ler, șehir + ler, söz + ler, gözlük + ler

Exercitiul 2.1. Formati pluralul urmatoarelor substantive.

Araba, masa, öğretmen, sıra, aile, kedi, ders, pencere, çiçek, baba, çanta, müdür, defter, dolap, ev, şehir, öğrenci, kitap, silgi, otobüs, kalem, doktor, köpek, cetvel, tahta, gül, oğul, ağaç

Exercitiul 2.2. Traduceti in limba turca.

Mese, caini, ferestre, masini, prieteni, studenti, strazi, caiete, dulapuri, case, genti, flori, fii, linii, birouri, autobuze, carti, lectii, pixuri, copaci, pisici.

Exercitarea 2.3. Traduceti in limba romana.

Kitaplar, kalemler, çiçekler, tahtalar, öğrenciler, köpekler, sıralar, cetveller, ağaçlar, şehirler, öğretmenler, doktorlar, evler, çantalar, dolaplar, dersler, defterler, ablalar, arabalar, masalar.

Particula interogativa -mı

Daca in limba romana intrebarea de tip general – Asta-i o masa? se pune folosind intonatia in sus, apoi in limba turca pentru o intrebare similara, pe langa mijloacele intonationale, se foloseste si particula interrogativa -mi, care are propriile variante fonetice (mı, mi, mu, mü) si este scrisa separat de cuvant. Alegerea variantei fonetice a oricarei variante este determinata de legea despre armonia vocalelor.

Cititi despre aceasta regula in articolul ce urmraza!