Armonia vocalica ste un concept extrem de important pentru limba turca. Legea armoniei vocalice este alcatuita din principiul atractiei palatine si principiul atractiei labiale discutate mai sus. Vezi articolul precedent AICI !

Vocalele limbii turce sunt impartite in:
a. vocale anterioare: e,i,ö,ü
b. vocale posterioare: a,o,u,ı,

Atunci cand buzele se afla intr-o pozitie normala, se obtin vocale posterioare, cand buzele sunt intinse – vocale anterioare.

Esenta legii armoniei vocalice este aceea ca, sufixele din limba turca sunt de doua tipuri:

Tip (a) – care contin vocalele -a sau -e. Astfel aceste sufixe se armonizeaza cu -a, daca ultima vocala a cuvantului este -a, ı, o, u si cu -e, daca ultima vocala a cuvantului este -e, i, ö, ü.

Tip (b) – care contin vocalele -i, ı, u, ü.

Adica, calitatea vocala a ultimei silabe a unui cuvant determina calitatea aplicarii vocale.

Daca ultima silaba a unui cuvant contine vocalele -a sau -ı, atunci sufixul poate contine numai -ı:
Bu, masa m? – Asta-i o masa?
Bu, atkı mı? – E o esarfa?

Daca ultima silaba a unui cuvant contine vocala -e sau -i, atunci sufixul poate contine numai -i:
Bu, defter mi? – E un caiet?
Bu, öğrenci mi? – E student?

Daca ultima silaba a unui cuvant contine vocala -o sau -u, atunci sufixul poate contine numai -u:
Bu, söz mü? – Asta-i doctor?
Bu, oğul mu? – Este fiul?

Daca ultima silaba a unui cuvant contine vocala -ö sau -ü, atunci sufixul poate contine numai -ü:
Bu, söz mü? – E un cuvant?
Bu, müdür mü? – Este seful?

Atunci cand se adauga sufixele la cuvant, intotdeauna functioneaza legea armoniei vocalice, de care depinde si care va fi vocala la sufixele adaugate.
A (I) → I (Bu, masa m)
E (İ) → İ (Bu, defter mi?)
O (U) → U (Bu, doktor mu?)
Ö (Ü) → Ü (Bu, söz mü?)

Exercitiul 2.4. Puneti o intrebare
Bu, araba ?
Bu, yoğurt ?
Bu, ev ?
Bu, baba ?
Bu, deniz ?
Bu, köpek ?
Bu, kuş ?
Bu, kitap ?
Bu, sözlük ?
Bu, tahta ?
Bu, dört ?
Bu, cetvel ?

Bu, söz ?
Bu, kalem ?
Bu, oda ?
Bu, gül ?
Bu, çiçek ?
Bu, arı ?
Bu, köylü ?
Bu, yıldız ?
Bu, mektup ?
Bu, dolap ?
Bu, sokak ?
Bu, vurgu ?
Bu, televizyon ?

Bu, oğul ?
Bu, terbiye ?
Bu, abla ?
Bu, göz ?
Bu, motor ?
Bu, hoş ?
Bu, dünya ?
Bu, aile ?
Bu, kedi ?
Bu, radyo ?
Bu, kuzu ?
Bu, arkadaş ?

Exercitiul 2.5. Traduceti in limba turca.
Este o carte?
E un caiet?
E un caine?
Este un trandafir?
Este mama?
Este o casa?
Este un birou?
Este o scrisoare?
Este un dulap?
Este o usa?
Este prieten?
Este un dictionar?
Este student?
E o fereastra?
E o masina?
E o camera?

Exercitiul 2.6. Traduceti in limba romana.

Bu, gül mü? Bu, aile mi? Bu, söz mü? Bu, kitap mı? Bu, pencere mi? Bu, dolap mı? Bu, şehir mi? öğrenci mi? Bu, ev mi? Bu, araba mı? Bu, mektup mu? Bu, kedi mi? Bu, çanta mı? Bu, yıldız mı? Bu, radyo mu? Bu, oda mı? Bu, oğul mu? Bu, köpek mi? Bu, defter mi? Bu, insan mı?

Particula negativa

Pentru un raspuns negativ la o intrebare generala – Ata-i o masa? / Nu, nu este o masa este folosita particula negative negativa -değil, care nu corespunde cu particula negativa neschimbata din limba romana.

Bu, masa mı? – Asta-i o masa?
Hayır, bu masa değil. – Nu, nu este o masa.